Chemare la post și rugăciune

Iată că, prin mila lui Dumnezeu, am ajuns la vremea Postului Crăciunului, vreme ce are un caracter aparte între perioadele de postire, datorită finalității pe care o are: Arătarea în trup a lui Dumnezeu. De aceea, prima strofă de la Catavasiile Nașterii Domnului ne va adresa, deja din perioada postului, o serie de îndemnuri:
Hristos se naște! Slăviți-L!
 Hristos din ceruri! Întâmpinați-L!
Hristos pe pământ! Înălțați-vă!
Cântați Domnului tot pământul!
Și, cu bucurie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit!
 
Aceste revelații, însoțite de îndemnuri, constituie temeiul pe care se trăiește perioada acestui post, întru așteptarea arătării lui Dumnezeu în trup. La măsura la care ne „curățim simțirile” Îl vom vedea pe Hristos Cel întrupat și Îl vom descoperi și cunoaște, tot mai mult, și în momentele în care El ni se arată mai departe: la Iordan, în pustie, postind patruzeci de zile și patruzeci de nopți; propovăduind și tămăduind toată boala și toată neputința în popor; schimbându-Se la față pe Tabor; spălând picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină; rugându-Se în Ghetsimani și picurând sânge de pe fruntea Lui; fiind judecat, batjocorit și osândit la moarte; fiind răstignit și făgădind Raiul tâlharului celui de-a dreapta; fiind așezat cu trupul în mormânt; înviind din morți a treia zi, conform Scripturilor; mergând cu Luca și Cleopa spre Emaus și frângând pâinea înaintea lor; pregătind de mâncare pentru ucenicii Săi, pe malul lacului Tiberiadei; înălțându-Se la ceruri și șezând de-a dreapta Tatălui; și iarăși urmând să vină, să judece viii și morții…
Noi, cei care L-am primit pe Cel născut în ieslea Bethleemului și „am iubit arătarea Lui” și ne-am unit cu El prin Botez, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Lui, suntem chemați să reconsiderăm, în perioada acestui post, și perspectiva „venirii Sale întru slavă”, ca unii care chemăm Numele Domnului în toată vremea. Să-L așteptăm și să-L chemăm pe Cel Ce vine… Fără această perspectivă esahtologică, viețuirea creștinească este incompletă, fiind în și mai mare pericol de a fi redusă doar la simple reproduceri și perpetuări de rituri și obiceiuri din care nu mai rămân, până la urmă, decât mâncarea și băutura, rețetele de sarmale și cozonaci și „obiceiurile de Crăciun”… Să nu fie!…