Dialog cu părintele arhidiacon Martin Lissmann din Köln

Dialog cu părintele arhidiacon Martin Lissmann din Köln, Germania.Neamţul pentru care Ortodoxia înseamnă „acasă“

Sursa: http://ziarullumina.ro/interviu/neamtul-pentru-care-ortodoxia-inseamna-acasa

Autor: Dr. Dumitru Popoiu

Părintele arhidiacon Martin Lissmann, neamţul ortodox de la Köln, este un om sedus de frumuseţea Ortodoxiei. Din 2003, de la hirotonia sa ca diacon, slujeşte printre românii din diaspora şi propovăduieşte valorile Ortodoxiei în Occident. La sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh din acest an a fost hirotesit arhidiacon în parohia românească din Köln de către Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. În dialogul ce urmează am aflat câteva mărturii din drumul căutării părintelui Martin, din bucuria îmbrăţişării Ortodoxiei.

Părinte arhidiacon Martin Lissmann, de ce Ortodoxia? Şi de ce Ortodoxia românească?

Răspunsul este foarte scurt şi de aceea poate pe deplin înţeles numai de către teologi. Ca teolog luteran, am ajuns la sfârşitul studiilor la concluzia că luteranismul nu mai face diferenţa dintre adevăr (Ortodoxie) şi eroare (erezie). Cum aş fi putut să fiu pastor luteran dacă fiecare pastor este propriul său „papă“? O Biserică, încetând să-şi exercite întreaga autoritate învăţătorească prin slujirea episcopală, încetează să mai fie Biserică.

Căutând apoi Ortodoxia la mama mea „Roma“, a trebuit să recunosc faptul că nici Roma nu mai e ortodoxă, fiindcă este menţinută învăţătura de la primul Conciliu de la Vatican, care spune că „…episcopul învaţă ex cathedra, «ex sese, et non ex consensu ecclesiae» («de la sine, şi nu prin consensul Bisericii», tr. n.)“, adică el este învăţătorul şi conducătorul, şi nu colegiul episcopilor ca un întreg, după învăţătura apostolică.

Prin audierea ulterioară a cursurilor domnului profesor dr. Peter Kawerau, care ţinea pe atunci prelegeri despre patriarhul Fotie la Institutul Bisericilor Răsăritene de la Universitatea din Marburg, Germania, am înţeles clar că Ortodoxia nu mai este învăţată şi profesată în Vechea Romă de pe Tibru, ci în Noua Romă de la Bosfor. Mi-am dorit pentru mântuirea mea să aparţin Bisericii lui Hristos, fiind astfel necesară o convertire de la Wittenberg la Constantinopol.

Cum v-aţi întâlnit cu Ortodoxia românească?

În timpul unei conferinţe teologice din 1967, care a avut loc în Schleswig, lângă Hamburg, l-am cunoscut pe părintele român dr. Liviu Stan, profesor universitar de drept canonic, care m-a convins, după un dialog purtat în maşina mea şi care a durat 7 ore, pe drumul din Schleswig la Heidelberg, să încep studiul teologic ortodox la Bucureşti, şi nu la Atena, aşa cum îmi planificasem până atunci.

Am fost botezat în 1965 la Catedrala patriarhală din Bucureşti, avându-l ca naş pe reputatul părinte canonist Liviu Stan.

Ce poate învăţa un ortodox de la un luteran? Ce poate învăţa un luteran de la un ortodox?

Răspunsul meu poate fi redat întorcând o întrebare ironică: ce poate, după părerea ta, să înveţe Sfântul Atanasie de la Arie? În ceea ce priveşte dogmele, nimic; în ceea ce priveşte retorica utilizată, poate câte ceva. Ce poate învăţa un luteran de la un ortodox? El poate învăţa că Sfânta Scriptură nu poate fi interpretată după principiile filosofice relativiste, ci numai în contextul infailibilităţii bisericeşti, căutând astfel cu adevărat pe Hristos şi mântuirea. Aici ar fi mult mai multe de adăugat decât ne permite un scurt interviu.

Cum a ajuns la dreapta credinţă
Arhidiaconul Martin Lissmann s-a născut în 1937, anii copilăriei s-au dovedit pentru sfinţia sa o experienţă traumatizantă. Orfan în urma celui de-al Doilea Război Mondial, căutarea lui Dumnezeu – adevăratul Tată – nu a încetat până la întâlnirea cu Biserica Răsăritului, căutările adâncindu-se într-atât, încât a ajuns cleric ortodox. Şi-a început studiile teologice în 1958 la Marburg, Germania, apoi a studiat la Chicago, SUA, în paralel teologia evanghelică şi catolică la colegiul iezuit (1959-1965), pentru a descoperi într-un final Ortodoxia în înţelesul ei de „acasă“, asemenea dregătorului reginei Etiopiei, care l-a întâlnit pe Apostolul Filip pe drumul de la Ierusalim către Gaza. Muzician profesionist, în tinereţe a dirijat cunoscutul oratoriu „Messias“ al lui Händel la Chicago. Tot acolo l-a audiat la cursuri pe Mircea Eliade, iar mai târziu, pe părintele Dumitru Stăniloae la Bucureşti.
Ca vest-german, studiul teologiei într-o ţară aflată sub regim comunist a reprezentat un curaj motivat doar de puterea credinţei, de convingerea că nicăieri altundeva Ortodoxia nu poate fi mai bine trăită decât la ea acasă, chiar dacă timpurile păreau a fi potrivnice. Studiile de teologie ortodoxă între anii 1965 şi 1969 la Bucureşti şi 1970 la Atena şi le-a încheiat cu specializarea în drept canonic. Mare iubitor al cărţii, a lucrat apoi ani în şir ca bibliotecar la Köln.
Aşa cum pentru părintele aproape octogenar Ortodoxia a devenit patrie pentru cele sufleteşti, tot aşa România a devenit patrie pentru cele trupeşti. Îşi petrece deseori lunile de vară pe valea Şugăului, lângă Bicaz, acolo unde – aproape de mănăstirile din Neamţ şi de crestele Ceahlăului – se simte cu adevărat „acasă“.