Biserica de lemn-istorie și tradiție

Bisericile de lemn din România formează un patrimoniu prețios pe plan național și 250px-Budesti_Josani.SVmondial. Până la începutul secolului 20 românii au creat și s-au manifestat preponderent într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie. În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre culturale în decursul multor veacuri. În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională. În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova.[1]

Bisericile de lemn din România formează un grup numeros, unitar și distinct în patrimoniul cultural și istoric al umanității. Valoarea lor constă în primul rând din nota distinctă pe care o manifestă în ansamblu și numai în al doilea rând din exemple particulare.Selectarea a opt biserici de lemn din Maramureș pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1999 este demnă de evidențiat. Însă acestea nu sunt, pe de-a întregul, cele mai reprezentative pentru Maramureș și cu atât mai puțin pentru întreaga țară. Exemple constructive, formale sau simbolice de unicat, rarisime, reprezentative sau revelatoare pentru întreg ansamblul se întâlnesc în toate regiunile țării și, uneori, unde te aștepți mai puțin. Acesta este motivul pentru care documentarea în profunzime a bisericilor de lemn este în cele mai multe locuri încă un deziderat de viitor pentru cercetarea românească. Din același motiv, dispariția sau mutilarea unor biserici de lemn izolate și anonime se resimte asupra întregului ansamblu ca niște pagini necitite, rupte dintr-o carte de patrimoniu.